Miros de viață

1Astăzi nu este despre cineva anume…nici despre mine. Astăzi scriu despre acele momente cand simtim mirosul vietii…despre acele perioade care vin de obicei toamna. Acele momente când simtim nevoia sa exteriorizăm niște lucruri subtile.  Poate e despre piesa aia a lui  Smiley… De fapt …până la urmă astăzi este vorba despre ”ce” simt eu, despre ”cum” simt și e despre ”de ce” simt eu așa lucruri…astazi este vorba despre starea aceia in care simți mirosul de viață…

Astazi eu simt ca miros a vânt nebun …Tu simți că raspandesti in jur un miros de fericire …Ei miros a dragoste…Ele a verde crud de iarbă…

Acest Octombrie e la jumătate și e un Octombrie extraordinar de frumos, iar astăzi pentru prima dată de mult timp m-am pornit să-mi scriu cu zâmbetul pe buze…Astăzi doream să vă zic că tot ce avem in jurul nostru are miros.

Vantul are miros de capsuni…cerul miroase a flori de liliac…zâmbetul miroase a magnolie înflorită…

Acum imaginează-ți că undeva totuși există, eu cel puțin cred că există, o lume în care oamenii sunt la fel ca noi, doar că puțin altfel. O lume de fapt în care oamenii în mod implicit se iubesc unii pe alții, o lume în care noțiunea de compatibilitate se reduce doar la simplu fapt că se iubesc. Oamenii acolo sunt fericiți chiar și în zilele ploioase de octombrie…

Suntem oameni făcuți de alți oameni, iar noi la rândul nostru contribuim nemijlocit la acest proces logic… Eu cred că în sfârșit a venit ziua când ar trebui să te descătușezi de toate care până acum te opreau din zbor. Dacă te descătușezi singur, nu te mai acuză nimeni, sincer, v-o zic din propria experiență. Sunt departe de ceea ce pot deveni cu adevărat și cred că oameni nu ne naștem, oameni devenim. Devenim cu fiecare experiență trăită. Eu cred că în sfârșit a venit ziua când ar trebui să te eliberezi de păreri, note, obiecții, de asumări inutile și de circumstanțe.

Pentru toți cei care te cunosc, ești diferit ca om… Cu cineva ești victimă…un om frumos, rafinat, nervos, dar complet dezorientat și spulberat în interior. Nu poți să duci o cească de cafea la gură din cauza mâinilor tremurânde, transpiri, de parcă ai fi petrecut toată viața temător.

Cu cineva ești un călău… Cu cineva, strălucești în lumina felinarelor din apropiere…Cu cineva te vei simți frumos și solicitat… iar cu altcineva te vei simți în mod necondiționat singur. Dar toti nu-și vor aminti când este ziua ta de naștere pentru ca se gândesc doar la ziua lor…Alții vor cunoaște sau cunosc deja toată povestea ta, știu că îți place să porți un ceas pe mâna dreapta și de multe ori te îmbraci cu tricoul pe dos când te grăbești…

Într-un fel sau altul, eu, tu, noi toți n-ar trebui să ne pierdem în această gloată a ignoranței intre noi… Trebuie să ne învățăm să pastrăm viu mirosul vietilor noastre…Trebuie sa simtim emotia ca parfum…

Am spus unei prietene aseara ca definiția emoțiilor pentru mine este ca atunci când tragi aer curat în piept după o ploaie uitându-te spre coama munților așteptând ridicarea norilor pentru a completa priveliștea… dar ca să-mi definesc emoțiile trebuie sa ating ploaia…

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s