Acesti “Luncani” care au aruncat juramantul lui Hypocrate la W.C.

_VNF9207

Din pacate in Romania meseria de medic a devenit pentru unii doar o afacere. Dacă întrebi orice român, va avea de spus o mie de lucruri negative  despre sistemul de sănătate. Toţi am dat de medici sictiriţi cărora le castigi atenţia doar cu un plic strecurat in buzunar pe sub cotul ridicat, de medici care trag business-ul la cabinetul lor, unde plăteşti suta de lei pe un consult de 5 minute.  Cabinete care functioneaza cu aparatura, instrumentar, medicamente sustrase din spitalul de stat. Acesti “Luncani” ai sistemului au ajuns sa sustraga din spitalul de stat si pacienti.

Ceva clar nu merge sau, dacă merge, merge prost. Nu discutăm despre mizeria din spitale sau consumabilele medicale cumpărate de aparţinători, că ne înfuriem şi mai mult. Discutam despre cum unii “Luncani” fura din spitale si duc la ei la cabinet.

Spitalele sunt in mare parte devalizate cu buna stiinta de acesti “Luncani” care cred ca pamantul se invarte in jurul lor. Se pare ca multi dintre medici uita ca in mainile domniilor lor sunt vieti,destine…

Daca privim atent vom vedea in fiecare spital câte un “Lucan”  Sigur o să îl cunoașteți după modul cum vă “sugereaza” sa veniti în privat la cabinetul lui. O sa-l auziti cum va indică clar laboratorul de analize „preferat”. Isi va da jos masca in momentul in care va comunica ca nu mai sunt locuri la programare la CT, RMN, pe biletul de la Casă dar face tot posibilul să rezolve cumva… Îl cunoașteți după atitudine și după primele cuvinte…

Undeva in spatele acestor„Luncani” stau medici deosebiți aplecați asupra cazului, medici care aduc medicamente de acasă, medici care stau la patul bolnavului și după program, să vadă evoluția, medici care merg cu tine în gând acasă și citesc și recitesc cazul, medici care suferă că sistemul este aiurea împotriva ta și împotriva lor…dar ei nu-si pot face meseria din cauza “Luncanilor”

Acesti “Luncani”  au aruncat juramantul lui Hypocrate la W.C. si au tras si apa. Este trist sa realizam ca a fi bolnav in Romania este echivalentul operatiei fara anestezic.

Pacat de acei medici care au in continuare juramantul lui Hipocrate in suflet.

Rusine domnilor ,,LUNCANI”!

Masca vieții noastre !

_VNF9207

Viața este atât de frumoasă când în jur e pace, liniște, înțelegere. Viața este mereu plină de surprize , unele frumoase altele mai puțin plăcute, dar totuși , orice gură de aer , orice ființa, orice lucru minuscul este ceva deosebit. Vorbind despre lucrurile frumoase ale vieții , realizăm că e bine să trăim din plin , să profităm de orice moment, încât totul să ne aparțină numai nouă.

Dar viața are şi o mască bine conturată şi ascunsă de noi, cei muritori .  Acea mască e plină de trădare, fățărnicie, ură si dispreț. Aș putea spune că se aseamănă cu acea temuta cutie a Pandorei , deoarece fiecare om din această lume imensă şi confuză şi-a depus efort pentru  a umple acest loc care la început a fost gol .

La început totul era altfel , oamenii păreau a fi mai buni la inimă, înțelegători , omenoși şi mereu erau gata  de o mâna de ajutor , însă astăzi toți cred în  BANI. Aceste hârtii ,care chiar nu valorează nimic pentru sufletul nostru,  sunt ca niște împărați care ne conduc ca pe niște  marionete şi noi suntem mereu gata pentru așa o dominație.Pentru bani, noi facem orice, trădăm, mințim, furăm. Dar merită să greșim atât de josnic ?

Puțini se gândesc la aproapele lui… In fapt in zile de astăzi toți se gândesc la aproapele lui cum să-l doboare , da, da, să-l nimicească ca pe o furnică mică şi neajutorată călcată de UNUL care nici habar nu are ce înseamnă  hărnicia şi viața celor care în lume nu cuvântă. Vorbim atâtea lucruri frumoase  şi plăcute în fața persoanei cu care comunicăm , dar prin spate atât de mult îl urăm , de parcă ne-ar fi făcut nouă un blestem , pe când chiar nu are nici o legătură cu viața noastră.

Acum am scris despre oameni care se consideră cunoscuți , prieteni , dar dacă să luăm în considerație rudele? Mhmm… La bine şi la rău le vom acorda  ajutor , dar totuși, concurența sparge gheața de  rudenie . Doua fiinţe care înca răman a fi atat de sfinte şi care niciodată nu le vom trăda sunt părinții , pentru că noi îi iubim , indiferent că uneori ne ceartă, dar aceasta mustrare este ca o învățătură şi cu siguranță nu ne vom supăra pe ei .

Poate a venit vremea să fim mai buni şi să ne căutam de viața noastră, pentru că ea e atât de scurtă  ca s-o risipim pentru niște nimicuri. Nu este chiar atât de greu să zici ,, scuză-mă, nu am avut dreptate’’.

Stimaţi-vă , pentru că stima vine de la sine şi ne ajută să fim oameni .

 

Sa vina 2018…Cu drag va imbratisez!

_VNF9207

Am hotarat de astazi sa reactivez blogul pe care-l oprisem pentru o perioada. Cand incepusem acum doi ani sa scriu pe acest blog idea era conceputa ca un fleac din categoria: „- hai să încerc, cine ştie ce iese?!”. In acea vreme nu apucasem inca sa scot publicitatii primul meu roman. Mereu spuneam că lucrurile planificate sunt binevenite, dar planurile includ aşteptări, aşteptări care includ, la rândul lor, şi dezamăgiri, în cazul nerealizării lor dar si imense bucurii asa cum am avut eu parte dupa reusita lansarii romanului scris de mine.
Eram și sunt un adept, înrăit, al improvizării din motiv că plăcerea e mult mai mare de la lucrurile frumoase pe care le obții pe neprins de veste. Acesta este scheletul meu și din acest motiv sunt privit – cum sunt privit. Cred că cu toții avem schelete noastre în dulap. Nu mă iubesc mulți dar am si foarte multi care ma iubesc și sunt bine cu acest fapt.
Sunt o fire arogantă, dar empatică si sensibila în același timp. Am trecut de acea etapă cu iluziile puse în cuier. Le-am aruncat în acea urnă de gunoi, alături de părerea lumii despre ceea ce fac eu zi de zi şi stereotipurile dictate de societate. De fapt, noi ne dizolvăm în iluzii, ca într-un laborator la orele de chimie cand o substanta se dizolva incet incet in eprubeta. Devenim alţii. Unii din noi devenim mai buni.
Suntem mereu în acel proces de metamorfoză datorită şi oamenilor, de astfel. Fiecare avem oameni, eu tot îi am, oameni cu care contribuiți cot la cot la crearea a ceea ce mai apoi au să devină amintiri. Momente, din categoria celor, care îţi încarcă bateriile cu energie pentru ceva timp, în zile ce nu vor mai fi găsite în amintiri. Noi, în general, nu memorăm zile, noi, memorăm senzaţii provocate de acele momente petrecute cu oamenii potriviți în circumstanţe potrivite.
Am cautat – cu mintea – toata ziua, sa gasesc ce-i mai bun de spus despre anul ce-a trecut si despre mine, intr-un bilant de an coplesitor, prin toate cele intamplate si realizate, in pragul de nou inceput. Apare frecvent intrebare interiorului:
Oare, ai multumit destul pentru toate cele intamplate si traite, pentru constientul dobandit si prezentul inteles in acest timp? urmata de alte cateva intrebari…
Oare am respectat cu gratie oamenii din jurul meu, sufletele si energia intregului ce ma inconjoara. Oare am trait eu onorabil?
Oare ai stiut sa taci atunci cand era de tacut si am vorbit si am spus celorlalti cuvinte de sprijin, cand era de vorbit…sau de scris?
Oare am invatat eu sa imi deschid bratele larg si sa intampin tot ce vine catre mine intr-o armonie si bucurie existentiala…am invatat sa traiesc in bucurie, sa fac tot ce fac cu bucurie, cu daruire…oare?
Am avut eu atata demnitate si putere sa-mi recunosc greselile si sa spun mereu imi pare rau in fata celor carora le-am gresit sau nu le-am inteles actiunile…si oare am reusit sa repar cu eleganta, in timp, cele gresit savarsite?
Am multumit eu oare suficient pentru prietenii din viata mea, pentru oamenii ce ma inalta prin simpla lor prezenta, ce reusesc sa activeze in sufletul meu acea parte de crestere si evolutie personala, prin simplitatea iubirii ce o revars si a bucuriei ce o simt in preajma lor?
Tuturor va raspund astazi, acum, aici:
Multumesc, oameni frumoasi din viata mea, acei cativa prieteni minunati, va multumesc! MULTUMESC CELOR CARE MA IUBITI SI CELOR CARE MA SPRIJINITI.
Acestea sunt gandurile, preocuparile vietii mele transpuse in intrebari menite sa trezeasca constienta si starea mea de spirit…si implicit si starea voastra de spirit.
Sa avem curajul sa crestem , sa intelegem, sa vrem mai mult si sa nu avem asteptari in a fi mai impliniti, nu stiu de vom fi, dar cu siguranta vom fi mai constienti si de azi, si mai prezenti! Şi unde putem găsi mai multă linişte decât în conştienţa de sine şi acceptarea deplină a ceea ce simţim şi a momentului în care ne aflăm…intrebari dintr-un bilant… dorinte si ganduri catre un nou inceput!
Sa vina 2018. Un an in care voi continua proiectele incepute in noul meu parcurs de viata. Sa vina un an nou minunat catre noi toti, in care sa avem bucuria implinirilor sufletesti si intelegerea daruiri omenesti, un an in care sa avem curajul sa traim prezent, in bucurie!
Cu drag va strang in brate.