Singuratatea femeii-nici unul n-a fost pe măsura idealului ei, nici unul n-a fost” el”

true-self

Nici o femeie nu va recunoaste ceea ce eu am sa scriu in textul de astazi dar cu siguranta cand va citi va fi de acord cu faptul ca singurătatea femeii are o singură semnificaţie esenţială – un spaţiu pustiu din care lipseşte bărbatul. Nimic altceva decât jumătatea ce îi lipseşte. Toate alte persoane cu care vrea sa inlocuiasca asta sunt doar o iluzie ce nu va compensa în veci, emoţional şi afectiv aceasta lipsa. Stiu ca din orgoliu o sa ma contraziceti stiu ca o sa ma certati o sa ma faceti cu oua si cu otet ca sa:” nu-mi permit sa judec “ca “cine esti tu misoginule “… dar eu nu zic cu rautate. Femeile in zadar încearcă să-şi umple sufletul cu copii, familie, prieteni, shoping, distracţie, abandonată în braţele singurătăţii nu va reuşi să simtă împlinirea decât atunci când se va aşterne în sufletul unui bărbat care nu ştie s-o părăsească lăsând-o singură în haosul furtunilor vieţii. Un bărbat, numai al ei, fără să fie obligată aşa cum s-a întâmplat de nenumărate ori, să-l împartă cu alte femei.
Nimic nu are sens, totul este înţepenit în derizoriu. Timpul curge monoton într-un ritm cumplit de anevoios lăsând minutele să treacă în ritmul aşteptării fără speranţă. Soarele răsare abstract, iar luna… luna în zadar se reflecă în aşternutul de mătase când patul e gol… fara partener.
Se otrăveşte picătură cu picătură cu deznădejdea singurătăţii… Bărbaţi există, dar nici unul n-a fost pe măsura idealului ei, nici unul n-a fost” el” cel neaflat în căutări disperate. A căutat îndelung refugiindu-se în braţele mai tandre sau mai aspre ale câte unui bărbat, dar zadarnic… Relaţiile efemere i-au ucis speranţa, au alungat-o în timpuri trecute şi cu fiecare dezamăgire, “moare” câte puţin, încet şi sigur, în lipsa sevei ce-i lipseşte. Nimic şi nimeni nu-i poate oferi încredere, protecţie şi dragoste aşa precum i-ar putea dărui partenerul pe care îl caută cu disperare. N-ar avea nimic de pierdut… ar face orice sacrificiu pentru a simţi tandreţe şi un strop de dragoste din partea unui” el”.
Nu oboseşte aproape niciodată. Descurajată uneori, renaşte din propria-i cenuşă şi o ia de la capat în speranţa unei fericiri ce se va muta în sufletul ei. Nu înţelege foarte bine ce simte… trece de la extaz la agonie şi invers… sentimentele sunt amestecate, tristeţe cu speranţă, duerere cu clipe de fericire efemeră, abandon în mâinile sorţii, deznădejde sfâşietoare, lacrimi de disperare şi neputinţă… pe toate femeia le plăteşte tribut vieţii pentru a primi un strop de iubire.
Uneori greşeşte. Disperarea o face demnă de milă… în dorinţa copleşitoare de a fi a unui bărbat, îşi etalează farmecele, gata să se “vândă” dezbrăcată de demnitate, pe orice tarabă a vânzătorului de iluzii. Iar bărbaţi amatori de false alinări şi promisiuni fără finalitate, se găsesc oricând gata să ofere himere, zâmbind perfid… Acesta este viata reala fara false “texte”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.