De revelion, trage-ti chilotii rosii pe tine si baga niste bani in buzunar …nu stiu daca se accepta si card

600xpopupgallery

Agitatie, cumparaturi, organizare, pregatiri… cam asa este atmosfera in prag de revelion. Toata lumea are stablitit locul unde va petrece noaptea dintre ani, normal, nu? Ei bine, cine a spus ca noi am fi normali? Eu in nici un caz.

Nu mai sunt Revelioanele de alta data, ma supara faptul ca nu prea mai exista sifonarii. Degeaba am vin alb, bun, daca nu am sifon. Vinul fara sifon e ca ma-sa lu’ Costel… o vecina acra de la bloc… Asa era. Pe vremuri gaseai sifon peste tot. Si turta dulce. Tare bun mai era vinul cu sifon. Exista un adevarat ritual atunci cand era vorba de bunatatile pentru noaptea de Revelion. Bucatile de porc veneau de la tara, varza murata pusa cu grija si foarte multi litri de vin consumati, rachiul era in sticle de sticla, nu de plastic, iar sifonul dadea gustul ala special pentru sprit. Tare bun mai era spritul. Nici macar o sampanie de la mama ei, din Franta, nu se compara cu spritul pe care il pregateai pentru noaptea de Revelion. Of, ce vremuri bune… portocalele luate pe sub mana parca aveau alt gust. Acum stam si ne holbam la sticla de apa minerala la un leu si-un pic cumparata de la Supermarket. Bine macar ca varza murata a ramas la fel. Desi era aproape de asfintit din data de 31 decembrie am luat o hotarare venita parca din alta lume si anume sa ma duc sa caut prin tot orasul o sifonarie… dar sa revenim.

In toti acesti ani ai mei, nu am avut decat cateva Revelioane cum trebuie. In rest, am inghetat de frig asteptand taxi-uri care oricum mi-au cerut de mii de ori mai multi bani. – Cica tarif de Revelion- am mers in locuri aglomerate in care m-am simtit ca intr-o cutie de conserva si am asteptat la cozi la baruri si nu inteleg nici acum de ce am scos din buzunar niste sume tampite. Cica mancare si bautura in pretul biletului, dar la cat de calici suntem toti, ajungeam acolo si toate consumabilele erau deja pe terminate sau nu aveai loc sa le gusti. Cozi la baie si fete bete care se ling in bai, la 12 noaptea, de tristete ca nu au un flacau al lor. Cam asa e Revelionul…

Ne facem tot felul de planuri, ne gandim si ne razgandim in privinta toaletei… dar stii cat de multe superstitii exista in legatura cu aceasta noapte?

Neaparat purtam ceva rosu, de parca daca ai 25 de milioane datorii la stat, daca porti chilotei cu dantela totul o sa dispara ca prin minune. Oare cum arata un revelion in care barbatii poarta chilotii rosii peste pantaloni… ca asa-I traditia

Prostii de genul… Gata, de la anul o sa fiu alta persoana. Imi vopsesc parul, imi schimb hainele, imi schimb prietenii. Invat mai mult. Ma apuc de sport. Citesc mai mult. O sa fiu o persoana mai buna. O sa avansez professional. O sa. O sa. Pe dracu’! Nu le faci pe toate. Daca faci una e bine.

Esti batran. Ai realizat ca esti batran. Anul asta deja lasi cluburile, e timpul sa devii om serios… La 12 noaptea trebuie sa te saruti cu cineva. Si daca esti singur ce faci? Saruti un perete? Te pupi pe mana? Superb.

Sa nu dai bani pe 31 decembrie sau pe 1 ianuarie, altfel vei avea probleme financiare si datorii tot anul… abia acum inteteg de ce plata revelionului se face cu 3 luni inainte…

Se spune ca prima persoana care iti intra in casa dupa miezul noptii va influenta ceea ce ti se intampla in noul an. Pentru o femeie, ideal ar fi sa intre un barbat inalt, brunet (se spune ca blonzii si roscatii sunt aducatori de ghinion, iar femeile de asemenea), iar daca acest oaspete aduce cu sine o crenguta de vasc, paine si sare, sunt toate sansele ca noul an sa fie cel mai bun din viata ta de pana acum… Asta e o mare pacaleala… pai cine te mai primeste bre la 12 noaptea in vizita? Aiurea…

Se spune ca: Trebuie sa ai peste pe masa, ca sa inoti pe langa necazuri tot anul, un solz de peste in buzunar, ca sa traga banii la tine, iar cand primesti paharul de sampanie, la 12 noaptea, e bine sa pui o moneda in el, pentru prosperitate… pe bune? Pai la noi pe masa e plin de toba, carnati si halci de fripturi… sarmale… de unde peste?

A venit si seara Revelionului.

Casa era aranjata desavarsit: lumanari aprinse, masa eleganta, decorata cu ramurele de brad si spirale din coji proaspete de portocala, platouri incarcate si frumos ornate, vin bun, doamne in rochii lungi, parfumate, coafate si fardate in fine, o seara de exceptie prin contributia tuturor…

Incep revelionul in forta. S-a facut si 12 fix. Am iesit in strada spre a teroriza masinile cu petrade chinezesti… Ne-am urat an nou fericit, alea alea, tzoc-tzoc, am trecut in noul an! La 12 punct telefonul meu si-a dat obstescul sfirsit. Credeti ca am ratat urarile de anul nou? Nu! Cred ca am fost cautat pe toate numerele posibile si imposibile, am numarat secundele, am lasat sa sara dopurile sticlelor de… vin spumos, am ciocnit cupele si le-am golit dintr-o inghititura sperand ca asta sa ne poarte nororc… si ne-am sarutat sub vasc, ca sa ne asiguram partea de noroc si de fericire pentru noul an!

Iar acestea fiind zise vreau sa urez tuturor un an mai bun, mult mai bun, sa va aduca macar jumatate din ce va doriti, sa fiti sanatosi si fericiti… si sa-mi cititi textele in continuare. LA MULTI ANI!

 

Sunt un om simplu ce traieste intens…A trai inseamna a te transforma

nvr4xwlmdk-1080x675

De cand ma stiu eu am un stil de a ma arunca in tot felul de proiecte … imi asum, ar spune unii, iresponsabil, anumite actiuni care par „nebunesti”. Si asa sunt.. cand ma uit insa in urma mea sunt cele mai faine realizari ale mele, chiar daca unele proiecte au esuat, am invatat niste lectii pretioase.

In „nebunia” mea am realizat ca am cateva repere. Aleg sa imi asum acele „riscuri” doar daca simt… nu pot explica de ce.. dar simt ca asa trebuie. Intotdeauna cand am facut ce am simtit am aflat ulterior DE CE a trebuit sa am acea experienta, in primul rand pentru ca era necesara pentru evolutia mea.

Cand simt…ma las purtat de val… pana la un punct insa… cand intervine ego-ul.. cand vreau sa detin controlul.. iar acolo, in acel moment, e lectia mea cea mai importanta. Sa constientizez ce vine din inima, ce vine din ego si sa aleg sa actionez din suflet. Doamne… atatea am invatat, am atatea experiente care pur si simplu ma ridica. Si sa stiti nu toate experientele sunt inaltatoare, ba din contra cele care m-au durut cel mai tare m-au ridicat cel mai sus.

Sunt un om simplu ce traieste intens… bogat… care se arunca si invata sa nu se mai intrebe „CUM ?” sau „DE CE ?”. A trai inseamna a te transforma zicea Anatole France. Nu putem descoperi cine suntem, cum e viata decat experimentand, decat aruncandu-ne in situatii care asta fac: scot la suprafata lectiile pe care trebuie sa le invatam.

Ne vedem in alta parte…

cotroceni

De cateva zile auzim aceasta fraza in spatiul public tot mai des. Dar sa luam evenimentele de la momentul unde ele se afla acum. Adica de la evitarea desemnarii premierului de catre Presedintele Iohannis. Dupa nominalizarea surpriza facuta de PSD+ALDE a doamnei Shhaideh pentru functia de PrimMinistru  scenariul continua conform planului :

Iohannis a amanat desemnarea doamnei Shhaideh pentru a castiga timp: sa o convinga sa renunte ori sa gaseasca elemente despre ea sau familia ei care sa-l poata ajuta sa respinga propunerea.In urmatoarele zile trusturile de presa apropiate vor incepe “investigatii”.Pentru respingere vor fi invocate “motive de siguranta nationala”. Invocand asta nu va fi nevoit sa dea nici o explicatia asupra deciziei.Aici apare adevarata strategie …dar nu a lui Iohannis ci a PSD-ului.

Este stiut ca in astfel de momente fiecare partid are solutii de criza pentru toate scenariile posibile ce apar in urma evenimentelor.Sigur PSD atunci cand a facut nominalizarea a avut in calcul toate scenariile de lucru.Toate momentele de pana acum merg spre faptul ca Iohannis nici dupa sarbatori nu va desemna persoana nominalizata si am scris mai sus motivele ce le va invoca. Iohannis incerca  sa schimbe rezultatul alegerilor …trage de timp si amana desemnarea sperand ca poate da de “fugarul” Ghita care sa “il dea pe Dragnea” …Iohannis  de data aceasta nu va avea sprijinul partenerilor externi  :America nu va interveni pentru ca Iohannis era conexat la administratia Obama-Hillary …acum este administratia Trump…care oricum inca se formeaza nici ea nu este complet functionala. Din Europa sprjinul nu mai poate veni din partea  Marea Britanie pentru ca e cu Brexitul, Franta e cu alegerea lui Fillon, Italia e cu …o criza politica acuta si Merkel …cred ca are multe pe cap acum … Deci Iohannis va fi acum fara sprijin international… Iar daca nu va nominaliza un cetatean de alta etnie reactiile oficialilor occidentali in contextual actual vor fi extrem de rezervate …ele oricum erau atente la evolutia evenimentelor de la noi din tara  dupa demisia sefului S.I.E .de acum cateva luni. In acest context parlamentul va demara procedura de suspendare …au suficienta majoritate in camerele reunite ca sa se vada cu Iohannis…in alta parte

Conform legii Presedinte Interimar va fi Tariceanu care o va desemna tot pe…Doamna Shhaideh…Nu va fi o alta nominalizare pentru ca doamna este un om de incredere, care nu  tradeaza,.Domna  Shhaideh va face guvernul , se va aproba bugetul, parlamentul va audia Ministrii in comisii …in 30 de zile se va organiza referendum pentru demiterea presedintelui unde de data asta va aduceti aminte va fi nevoie  doar de jumatate plus unul din votul celor prezenti la urne.Nu uitati ca PSD are acum 45 %…Este foarte posibil ca in primavara sa avem alegeri prezidentiale anticipate. Sau Iohannis face doua nominalizari pe care parlamentul le refuza jucand cartea dizolvarii parlamentului si se ajunge astfel la anticipate parlamentare…doar ca de data asta „valul de emotie” a fost realizat prin specularea valorilor traditionale la roman adica ortodoxia…Dragnea simtind ca are 45% in spate va merge la anticipate relaxat numai ca acum cei care nu au iesit la vot vor veni sa voteze impotriva „musulmanilor” pentru ca tara „e in pericol”…Iata cele 2 planuri in 2 pasi…Deci iata ce inseamna  “Ne vedem in alta parte”…acum sau…mai tarziu .

Jocul se joaca la nesfarsit, in diferite forme

Russian President Putin holds hand of German Chancellor Merkel during tour of Hanover Messe in Hanover
Romania trebuie sa invete sa fie mai periculoasa pentru a exista, sa fie un risc pentru rusi, germani si, de ce nu, americani.
UE si NATO nu asigura Romaniei securitatea la care se gandea cand a vrut sa adere, de aceea Romania trebuie sa isi intareasca suveranitatea, sa aiba propria politica, bazata pe urmarirea intereselor nationale. Eu cred ca de acum noi romanii trebuie sa ne gandim viitorul. Trebuie sa scapam de metalitatea ca suntem neajutorati si sa lasam pe altii sa ne decida viitorul.
Romania are regiunea carpatica, regiunea Bucurestiului, are tinutul unguresc. Este o tara cu o istorie stranie, a fost intotdeauna o natiune, dar a fost ingropata foarte mult timp. Am devenit o natiune suverana doar dupa primul razboi mondial, apoi, dupa al doilea razboi mondial, ne-am pierdut din nou suveranitatea. Este o tara care, desi isi cunoaste sufletul, isi cauta locul in istorie, in Europa si in lume. Romania este foarte greu sa o intelegi uneori. Este orientata spre UE, dar este una dintre multele tari din uniune al carui loc arata ca si cum parca nu este acolo.
Sa ne uitam la structura de baza a U.E. In centru este Germania. Germania este o putere exportatoare masiva. Pentru ca noi Romania sa ne dezvoltam, trebuie sa profitam de avantajul nostru competitiv. Avantajul nostru este sa devim o tara exportatoare si o tara cu propria industrie. Problema este ca in centrul UE se gaseste o putere gigantica ce exporta in Romania si este foarte greu pentru Romania sa gaseasca locul in UE unde sa-si vanda bunurile.
Noi avem o populatie foarte talentata, bine calificata, insa acum, cand este vremea ca tara noastra sa fie un exportator agresiv este coplesita de Germania. Si pentru mine chestiunea in sine nu este U.E. ci Germania care nu ne lasa vreun spatiu de dezvoltare. Problema Romaniei este una comuna si altor tari sud-est europene. Dupa sfarsitul razboiului rece tara noastra a vrut, mai mult decat orice, sa devina o tara normala. Iar definitia a ceea ce inseamna normal a fost pentru ea sa devina membru al NATO si al UE si apoi a crezut ca va fi ca toti ceilalti. Si in aceasta modalitate de a se adapta nu si-a definit deloc identitatea.
Ca sa fii o natiune suverana e nevoie sa ai controlul asupra suveranitatii, a viitorului tau national, a puterii militare si economice pe care o ai. Noi Romanii am crezut ca, daca suntem membri ai UE si NATO aceste organizatii vor avea grija de noi iar noi vom fi liberi sa ne ocupam de alte lucruri. Si cred ca asta e problema: pentru ca eu nu cred ca UE are grija de noi, in mod cert nu cred ca NATO o face, ca ne-ar proteja daca s-ar intampla ceva. Traim intr-o parte foarte periculoasa a lumii in care oricand se poate intampla ceva. Si trebuie sa ne dezvoltam institutiile suveranitatii, dar asta se face greu, este scump si nu e tocmai confortabil. Noi Romanii credem ca NATO si UE ne vor proteja, NATO prin invocarea articolului 5. Noi pentru a adera la UE am adoptat standardele si politicile europene si am renuntat la bucati din suveranitatea noastra pentru a fi parte a acestui club. Articolul 5 este un document interesant si se pune intrebarea cine ar interveni. Sunt trei puteri militare care ar putea interveni: americanii, britanicii si turcii.
Dar nucleul NATO si nucleul UE sunt diferite. Nucleul UE e format din Franta si Germania, in NATO nu ele sunt nucleul. Si Franta si Germania nu sunt capabile sa ne vina in ajutor. Deci este o asimetrie intre politica noastra de aparare si politica economica. Este foarte clar ca in apararea noastra, daca Rusia si-ar schimba pozitia sau s-ar intampla ceva in Moldova, Germania nu ar putea veni in ajutor si nici Franta. Si nici nu se pune problema daca ar vrea sau nu.
Unul dintre lucrurile pe care trebuie sa le intelegem noi romanii este ca ideea noastra despre UE ar putea sa nu mai coincida cu cea a Germaniei. Britanicii au iesit din Uniune si nu stim ce pun Francezii la cale.
Interesul nostru referitor la Republica Moldova este evident. In ultimul an si jumatate noi am putea aduce contraargumente ca am avut multe actiuni pentru Republica Moldova. N-am vazut nici o actiune, am vazut discursuri, nu actiuni
Una dintre dovezile ca NATO nu mai e functionala este faptul ca NATO nu are nici o pozitie in Moldova, nu poate oferi sustinere Romaniei in nimic din ceea ce priveste Moldova. Moldova este de interes national important, fundamental pentru Romania si trebuie evaluata orice alianta pe baza intrebarii daca aceasta ii sustine interesul national. Este foarte clar ca NATO nu o face. Germanii sunt mult mai interesati de relatia cu Rusia decat de relatia cu Romania.
Ce e in joc? Ce se va schimba? Nu va mai importa gaz rusesc? Aici e problema: Europa este concentrata pe imagine, nu pe putere… Nu este in interesul lor sa se angajeze intr-o disputa cu Rusia pe tema Moldovei. Problema este ca noi nu ne-am creat o politica externa pe cont propriu si incearcam sa ne creem una in contextul UE. O politica externa care din punctual meu de vedere nu exista, ci sunt mai multe politici ale mai multor tari, ale caror interese nu coincid cu interesele noastre.
Am citit ca SUA au recomandat Romaniei – in sustinerea fortelor democratice de la Chisinau – sa creeze organizatii media, ONG-uri, fonduri de investitii si a esuat. Romania a spus mereu ca are nevoie de sustinerea UE in ajutarea Moldovei, pentru ca singura nu poate face multe. Pentru asta nu avem sustinerea UE. Prin urmare, intrebarea pentru Romania este daca face ceva de una singura ori nu face nimic sau incearca sa gaseasca alte relatii. Analiza noastra a Romaniei suna ceva de genul: daca atragem fortele europene de partea noastra, atunci suntem mai puternici. E adevarat, numai ca nu reusim sa atragem fortele europene pe subiectul Republica Moldova… Moldova este o regiune romaneasca, a cazut in mainile rusilor din cauza pactului dintre Hitler si Stalin si nu poate fi revendicata fara riscuri, fara eforturi.
Rusii isi revin, germanii isi joaca jocul, americanii isi joaca jocul – care e diferit de al tuturor celorlalti – iar Romania are chestiuni strategice de clarificat, decizii strategice de luat. Iar ceea ce facem noi in UE si NATO este sa ne eschivam de la a lua decizii strategice. Lasandu-le pe seama altora. Si nu merge asa.
Noi in Romania am gandit ca, odata integrati in UE si NATO, avem asigurata securitatea, atat ca tara si natiune, cat si siguranta economica. Pentru ca tocmai de aceea s-au si facut eforturile acelea pentru a corespunde tuturor standardelor necesare integrarii.
Dar noi astazi in Romania avem un sistem bancar detinut in mod coplesitor de banci staine. Avem un sistem financiar care nu e numai sub controlul Bruxelles-ului, ci si sub controlul italian, austriac si al altora. Chestiunea e urmatoarea: De ce am fost dispusi sa renunam la suveranitate in schimbul securitatii? Daca am procedat asa suntem in siguranta? Infloreste economica romaneasca? Eu insa cred ca atunci cand in centrul UE se afla o masina uriasa de export asa cum este Germania astazi tarile mai mici nu isi pot gasi un loc in UE si nu se pot proteja de exporturile germane.
NATO, in ciuda intalnirilor institutionalizate, nu mai functioneaza ca o alianta militara. Cum putem avea o alianta militara cand noi europenii nu avem armata? Asta nu inseamna ca trebuie sa parasim UE si NATO. Cred ca Romania are nevoie de relatii bilaterale si cu alte tari. Nici o tara nu va intra in relatii bilaterale cu o alta tara decat daca are interese. Si Romania trebuie sa fie in pozitia in care sa reprezinte greutate in calitate de aliat.
Acum rusii sunt multumiti cu pozitia pe care o au. Din cauza razboaielor din Irak si Afganistan, fortele americane s-au retras. Asta a deschis o fereastra de oportunitati pentru rusi. Acum rusii si-au recastigat pozitia geopolitica. Au comunitatea Belarus-Kazahstan-Rusia si-au imbunatatit pozitia in Kirghistan si Tadjikistan, sunt pe alocuri peste tot, in Moldova le-ar placea… si de cand cu alegerea lui Dodon eu cred ca au rezolvat si aceasta problema. Acum Rusia e in pozitia sa intre in contact cu Europa, pentru ca au obtinut ceea ce vroiau, nu cauta razboi, nu cauta sa ocupe Europa. S-au adresat partenerului lor natural, Germania si germanii – care se simt inconfortabili cu NATO si UE – le raspund rusilor. Rusii le dau resurse, gaz natural, ei le dau inapoi capital si tehnologie. Germanii au o populatie in declin, nu mai vor turci, asa ca in loc sa aduca mana de lucru in Germania muta fabricile acolo unde este inca mana de lucru, in Rusia, care are si ea o populatie in declin, dar si surplus pe piata muncii, din cauza ineficientei.
Eu Cred ca e vremea sa recunoastem ca Romania este europeana pentru ca este in Europa, ca este o tara suverana si are propriile interese, ca UE poate fi un instrument util daca e in interesul ei. Dar Romania trebuie sa se intoarca la istorie. Romania trebuie sa isi construiasca propriile capacitati, dar in acelasi timp trebuie sa aiba relatii bilaterale. Una cu SUA, alta cu Turcia, o mare putere la Marea Neagra. Marele noroc al Turciei este ca nu e membra a UE, altfel nu s-ar fi descurcat atat de bine cum o face acum. Este un potential partener comercial, un investitor, un hub energetic si noi putem deveni un punct nodal in acest parteneriat.
Conceputul cooperarii la Marea Neagra are sens, iar in acest context, Turcia este o mare putere, nu mai e Turcia de acum 10 ani. O orientare a Romaniei in aceasta directie, fara sa se neglijeze UE, ar fi foarte buna pentru noi.
Romania trebuie sa ia decizii care au sens geografic si economic. Doar uitandu-ne la Marea Neagra, putem avea succes. Rusii vorbesc cu turcii pentru ca au o armata mare, au o economie solida si le vorbesc cu grija. Ca sa-si pastreze pozitia, Romania trebuie sa aiba ceva care sa ingrijoreze rusii, sau germanii sau chiar americanii. Romania nu trebuie sa fie luata ca atare.
Tara noastra are o populatie creativa si dinamica, bine instruita, un cost al muncii scazut si este un bun loc pentru investitii. Trebuie odata pentru totdeauna sa reusim sa ne clarificam regulile economice privind investitiile.
Un alt lucru pe care trebuie sa il avem este o armata. Nu o sa fim ascultati cu atentie in lumea asta daca nu vom avea o armata. Veti zice ca e costisitoare. Iar eu va voi spune: credeti ca alocarea sumei de 2-3% din PIB ar fi o suma colosala? Daca noi credem ca nu mai exista amenintari, atunci cred ca traim intr-o alta dimensiune.
Dar daca iti construiesti apararea vor veni, atunci si aliantele… Nici o tara nu isi va trimite copiii sa ne apere pe noi… Daca noi spunem ca suntem prea saraci sa ne aparam atunci cred ca ne decidem soarta pe termen lung.
Eu Cred ca Romania este la un punct de rascruce. Este interesant ca noi romanii ne vedem mai slabi decat ne vad altii… Multi romanii vor sa creada ca sunt slabi.
Noi suntem ancora sudica, suntem mai aproape acum de rusi, fizic, decat oricine altcineva si avem amintiri neplacute. In final Romania se va intoarce la istorie si va deveni o natiune istorica, actionand, asumandu-si riscuri. Va fi dureros psihologic, tind sa cred ca in tara mea Romania crizele nu sunt materiale, sunt psihologice.
Cred ca Romania trebuie sa aiba o politica nationala, care trebuie dezvoltata intern si pentru care trebuie platit un pret intern. Jocul se joaca la nesfarsit, in diferite forme. Romania intotdeauna o sa revina la subiectul Basarabia… Noi nu avem factori de presiune asupra germanilor, ei hotarasc de unii singuri… noi doar ne uitam… Ce vom face daca germanii si rusii se aliaza? Cu siguranta noi vom fi nefericiti…
Vad Romania ca parte a unei coalitii… Coalitia Europei este o iluzie, o iluzie foarte atractiva, dar ea nu exista… sau cel putin deocamdata ea arata ciudat astazi… NATO este o istorie romantata…
Problema noastra este construirea propriei coalitii, nu adaugandu-ne unei coalitii. Ea trebuie sa fie o coalitie a tarilor de la Marea Neagra, singura capabila sa ne asigure promovarea propriilor interese.
Un mare pericol e daca Germania isi creeaza o coalitie pe la spatele nostru cu rusii… atunci suntem in capcana. Romania a fost mereu prinsa intre mari puteri, calcata in picioare in drumul lor spre o alta destinatie. Provocarea pentru Romania este sa invete sa devina mai periculoasa pentru a exista.

Asta ca sa nu moara nimeni de curiozitate intrebandu-se…

272920110309
Pentru mine in toata viata de pana acum a parut simplu sa gasesc o femeie. In zilele de astazi mi se pare ca sunt din ce in ce mai putine libere… iar din cele libere putine care corespund… pretentiilor mele. Am inceput sa traiesc cu teama ca nici eu nu mai corespund pretentiilor lor pentru ca din cele care imi plac din ce in ce mai putine vor o relatie.
De multi ani se vorbeste despre statutul meu (casatorit, necasatorit, divortat, etc…) scenariu dupa scenariu. Trebuie sa explic aceasta problema. Eu m-am casatorit prima data cand aveam douazeci si patru de ani. Atunci m-am casatorit prima data dar si singura oara. Apoi am divortat si gata… Asta ca sa nu moara nimeni de curiozitate intrebandu-se…
Pana acum n-am zis nimic dur. Le spun celor care nu suporta adevarul nefardat sa se opreasca din lectura daca nu sunt dispusi sa citeasca si sa accepte chestii reale.
In ziua de astazi sunt din ce in ce mai putine femei libere! Din ce in ce mai putine corespund pretentiilor tale? Trezeste-te! Eu stiu ca la reducere ajung numai produsele pe care nu le vrea nimeni? Pentru cele pe care le vrea toata lumea… se liciteaza…
Societatea moderna isi bate joc de noi spunandu-ne ca e mai importanta cariera si ca familia e demodata. Am ajuns sa facem dragoste in paturi luate cu imprumut in rate… avem nopti lungi in relatii scurte. Traiesti cu senzatia ca traiesti intens… de fapt ai trait intr-un sens giratoriu in care te-ai tot invartit pana ai terminat benzina.
Nu te revolta inca… e valabil si pentru femei. Cate nu au dat cu piciorul unui barbat dupa care suspina si acum? Atunci nu-si doreau stabilitate… Se spune ca niciodata nu e prea tarziu sa iubesti, dar ca sa fii iubit la batranete depinde de ce ai facut cand erai mai tanar.
Iti doresc sa gasesti, dupa atatea femei pe care ai vrut sa le dezbraci si sa le tii treze toata noaptea, una pe care sa vrei sa o invelesti, sa nu-i fie frig, cand adoarme obosita inaintea ta. Sunt sigur ca o vei gasi. Daca o sa o si pastrezi depinde de tine.
In final realizam ca decat sa te invite cand i se face chef la “cina” mai frumos este sa vrea sa-ti pregateasca in fiecare dimineata micul dejun… zic eu!

Decembrie ’89…aventura mea din acea zi…

snapshot-89c

Au trecut mai bine de 25 de ani de la intamplarile din Decembrie ’89 de la Braila. Astazi dupa atatia ani am zis ca e bine sa va povestesc aventura mea din acea zi si o jumatate de noapte petrecuta in cladirea denumita “casa alba” pe atunci. Vreau sa spun de la inceput ca nu am cerut si nu am sa cer certificat de revolutionar.

Ziua a inceput cu o dimineata geroasa. Era in jur de ora 10 si eu eram afara in fata blocului cu cativa prieteni. Ne pregateam sa  organizam  noaptea de revelion. Asa cum ne organizam atunci la acea vreme unul aducea muzica altul aducea vinul… Brusc apare un prieten al nostru din scara si ne spune ca e „groasa” acolo la Bucuresti. Nu credeam. Am plecat acasa, dau drumul la televizor… il vad pe Caramitru in mijlocul unei multimi de oameni, in fata Televiziunii. Ma uitam ca un tampit la ecran si nu prea intelegeam care-i „stadiul” rascoalei. Se vorbeste de orice altceva (apeluri la calm, solidaritate, unitate etc.) numai de „situatia din teren” nu se zice nimic. Brusc ma pocneste gandul sa ma duc la primarie sa “fiu si eu acolo” si-l anunt pe tata ca ma duc sa dau o tura prin oras. Pana sa apuce tata sa ma opreasca eu eram deja iesit pe usa… cu mine a mai mers un prieten Gabi.

Am iesit in strada si am plecat spre statia de tramvai… dar nu mai circula nici un tramvai. Am plecat pe jos prin Parcul Monument (in vremea aceea locuiam in cartierul Vizirul 1).Pe la mijlocul traseului, vad venind spre noi o multime de oameni, cu vreo doua-trei steaguri tricolore, majoritatea tineri ca si mine. Nu erau mai mult de 30 de oameni. Poate chiar mai putin. M-a trecut un fior de bucurie: nu ma asteptam ca intr-un biet oras de provincie precum Braila sa existe oameni care sa aiba curajul sa iasa in strada. N-am ezitat si ne-am alaturat lor. Nici nu mai stiu ce lozinci scandam. Probabil ca eram in faza „Jos Ceausescu!” si „Libertate!”. Strigam alaturi de ei si in acelasi timp simteam in mine o satisfactie si o bucurie fara margini.

Pe la ora 12:45, ajungem la “Casa Alba” cum era denumita cladirea Primariei atunci. Acolo aveam sa constat ca nu eram chiar primii sositi. Deja cateva ferestre erau facute tandari iar din cladire  de la “cantina partidului” ieseau, grabiti, fel de fel de fete dubioase (bisnitari, borfasi si tigani). Odata ajunsi acolo, o parte a valului de oameni se buluceste, la propriu, sa intre in cladire, imbrancindu-se, inghiontindu-se, calcandu-se in picioare, ca niste turbati. Semana cu scenele pe care le vedeam din cand in cand pe la „alimentara” atunci cand primeau portocale: bataie si omor… Daca am vazut ca toata lumea vrea sa intre in cladire eu si prietenul meu Gabi am zis “hai si noi”. Era o buluceala extraordinara… am impins si fiind  tinerei si subtirei (aveam doar 17 ani) am reusit sa ne strecuram… Privelistea din interior era ca dupa un mare dezastru… sigle PCR aruncate, rupte, carti cu Ceusescu pe scari… tablouri cu „marele conducator” sfasiate si scuipate, dar erau aruncate si alte obiecte, carti, dosare etc. Foile albe plutind prin aer te faceau sa crezi ca ninge. Eu si prietenul meu am reusit sa intram exact pe sub balconul de unde se strigau lozinci si se fluturau steaguri (pe intrarea unde astazi este Prefectura). Cladirea era plina de oameni care forfoteau peste tot. Am ajuns la etajul cu balconul si in sala de sedinta (sala unde astazi se tin sedintele prefecturale). La masa  mare de sedinta era Anton Lungu fostul prim-secretar de atunci cu capul plecat in maini si in fata lui pe masa avea cateva felii de paine cu bulion pe ele. Toti care treceau pe langa el  ori il scuipau ori injurau sau incercau sa-l loveasca.

Am ajuns cu prietenul meu Gabi intr-un birou de alaturi si priveam pe fereastra la lumea adunata pe platou… se scanda…se striga… In birou era cald si bine… televizorul color Elcrom era deschis… ne-a venit atunci ideea sa scoatem pe geam televizorul (eram la etajul1). Pentru ca cei de pe platou sa poata vedea ce se intampla la Bucuresti. Zis si facut am trecut la actiune si am apucat televizorul  l-am urcat pe pervaz… probabil ca si altii au sesizat situatia periculoasa, pentru ca au inceput sa scandeze „Nu-l aruncati!”. Atunci ne-am dat seama ca gestul nostru este gresit inteles si asta pentru ca unii au continuat nepasatori sa arunce lucruri pe geam, pana cand nu au mai avut ce arunca. Ceva mai incolo,pe platou, altii au aprins un foc si-l alimentau cu ce le cadea la mana: hartii, documente, carti, dosare, afise, chiar si bucati de mobilier ce fusesera azvarlite pe ferestre. Noi doar am vrut sa vada lumea ce se intampla la BUCURESTI.

Apoi, pe balconul de deasupra intrarii, au inceput sa se perinde tot felul de „cuvantatori”. In harmalaia care era, nu se auzea nimic din discursurile lor. Asa ca, la un moment dat, au fost aduse un microfon, o boxa (tip goarna) si o statie de amplificare. Eu nu-i stiam deloc (aveam doar 17 ani). Cineva in uniforma militara ne tot dadea asigurari ca armata este de partea noastra. In tot acest timp numarul celor adunati in fata cladirii crestea, unii atrasi de importanta evenimentului, altii din curiozitate sau pur si simplu gura-casca. In jur de ora 15 ni s-au alaturat si o parte din schimbul I de la Combinat si de la Progresu’.In mijlocul Bulevardului au oprit 4 autobuze cu burduf (din acelea cu butelii de gaz deasupra) si au adus oameni de la Progresu’ iesiti din schimb.

Din cand in cand in balcon pentru a calma spiritele, se cerea ca oamenii sa se roage… prin cate un moment de reculegere pentru mortii Timisoarei. Atunci era un sentiment straniu sa vezi un platou plin de oameni cum se aseaza in genunchi… Au vorbit multi atunci

Acum erau adunati circa 1000 de oameni. Timpul trecea, dar toata lumea era fericita si nu aveam motive de ingrijorare: armata era cu noi, toti eram ca fratii. Eu cu prietenul meu eram in cladire si priveam lumea de sus. Apoi la un moment dat oamenii au fost evacuati si cladirea a fost inchisa. Garzile patriotice si Armata au preluat cladirea in paza si aparare. Eu si prietenul meu am scapat de evacuare si am ramas in cladire. In mometul evacuarii ajutam cativa soldati sa care cateva lazi cu echipament si probabil de aceea am fost lasati. Se raportau primele impuscaturi in Bucuresti. Incetul cu incetul teama si nesiguranta punea stapanire pe noi. Am primit o banderola tricolora pe brat de la colonelul Rizea si am fost postat cu cativa soldati la parter (unde astazi este holul Primariei) sa pazim intrarea.De prietenul meu Gabi nu mai stiam nimic (dar am aflat mai tarziu ca el a fost in partea opusa de cladire) Apoi a venit si primul zvon cu otravirea apei. Panica a fost imensa.  Foarte multi s-au bulucit la telefoane, pentru a da vestea celor aflati acasa. Dupa alte cateva zeci de minute de groaza a venit si dezmintirea…

In jur de ora 19-20 am auzit prima impuscatura si am vazut un trasor plecat spre “Casa Agronomului”. Apoi a fost o dezlantuire aproape instantanee de alte zeci de rafale trase toate spre  “Casa Agronomului”… un vacarm ce a durat cred ca 5-10 minute sau poate mai putin. Am trait acele minute ca pe o eternitate… ma facusem mic sub pervazul geamului de la parter cu capul intre brate si ma rugam ca peretele pervazului sa fie suficient de gros si sa nu patrunda un glont prin el.

Am auzit:” nu trageti” “nu mai trage nimeni” “nu mai trageti…”un ofiter din armata striga cat putea de tare sa poata fi auzit… nu stiu daca a fost auzit sau soldatilor li se terminase munitia din incarcatoare. Infernul se oprise… Curios am scos capul cu teama peste pervaz… Imaginea vazuta atunci nu-mi dispare din minte nici astazi… De la un platou plin de oameni acum am vazut un platou gol presarat cu trupuri cazute de unde se auzeau strigate de durere… Am alergat catre un birou sa dau telefon acasa. Am format rotind discul telefonului numarul de acasa… nu facea apel… atunci cineva din spate care astepta si el sa vorbeasca la telefon a zis: formeaza de doua ori zero ca sa ai ton de oras… am format… am vorbit.La telefon a raspuns tata…’copile unde esti?”…” hai acasa”… am mintit ca sunt bine… eram foarte foarte speriat… Atunci am auzit un zgomot de tropait pe scari… mai multi coborau scarile in graba. Un grup condus de un tanar cu haina militara mergeau pe platou la cei raniti de acolo… Deja mai multi oameni dintre cei de afara se duceau catre cei care strigau dupa ajutor. Am iesit si eu in fuga din cladire sa ajut… nu stiam ce sa fac dar imboldul si dorinta erau de neoprit… Se striga sa fie chemate salvarile… sa dea cineva telefon. Am ajuns langa un barbat care striga  ca e ranit… strigatul acela nu am sa-l pot uita… acel glas… Imediat langa mine a aparut o femeie si un barbat care au zis sa-l caram in spate la “Casa Agronomului”… se spunea ca acolo vor ajunge salvarile. Timpul trecea si strigatele celui din mainile mele ma faceau sa inghet cu gandul ca si eu as putea fi ca el… Salvarile nu mai veneau… cineva a luat decizia sa porneasca o autoutilitara (tip TV). A fortat usa si  contactul …am asezat cativa raniti in masina (intre timp au mai fost adusi si alti raniti). Am plecat la spital cu acel sofer curajos sa-l ajut… adevarul este ca stiam ca spitalul este aproape de casa mea si… doream sa ajung acasa… nu mai vroiam sa fiu “revolutionar”… Nu mancasem nimic toata ziua… Am ajuns la spital si am ajutat la transferul ranitilor pe targa… nu mai tin minte parca 2 sau 3… Am facut stanga imprejur si am plecat spre casa pe jos… Am avut parte de 4 sau 5 filtre pana acasa (filtre cu oameni din cartier ce te puneau sa treci peste portretul lui Ceausescu asezat pe trotuar) . Am avut noroc ca era intuneric pentru ca nu au vazut ceea ce mama a vazut cand am ajuns acasa. Aveam urme de sange pe haine si pe maini. Mama a mai adaugat ca eram si galben la fata… asta cand ne aducem aminte si povestim… Asa am ajuns acasa pe 23 Decembrie ’89 . Insa stiam ca sigur ca nu ma voi intoarce…

Era noaptea zilei de 23 Decembrie 1989… Si in Braila mai sunt zeci de oameni care au fost ca mine si nu au dorit sa devina “revolutionar” cu certificat.

Doar ceaiul cald este cel care inlocuieste frigul de afara, frigul din sufletele oamenilor

tea-mug-hd-wallpaper1

Sunt convins ca iarna aceasta o sa fie plina de oameni si amintiri speciale. Simt ca aceasta iarna va fi minunata, speciala si imi va aduce un nou inceput Chiar daca nu iubesc frigul, zapada, deoarece ele mereu imi aduc o stare de „frig” si frica, sper sa ma faca cineva sa iubesc iarna. Melancolia aceasta a iernii ce transforma copacii in niste soldati muti si reci, cu zale de gheata ma face sa raman foarte des cu mine intre patru ochi, ceea ce ma face sa-mi tremure genunchii de frica unor ginduri obscure despre oameni, trecut si viitor. Doar ceaiul cald este cel care inlocuieste frigul de afara, frigul din sufletele oamenilor. Oamenii devin si mai reci iarna, ingheata in ei orice sentiment si le este frica sa iubeasca, sa cinte, sa danseze fara a asculta parerea altora, pur si simplu sa fie fericiti. Fericirea cea fara obligatii, fericirea care nu cere mincare, fericirea care ti-o construiesti tu asa cum ti-o doresti. Iarna aceasta o sa spun „Multumesc” oamenilor care au decis sa vina in viata mea si celor care s-au hotarat sa plece din ea, pentru curajul pe care l-au avut. Iarna aceasta vreau sa iubesc, sa iubesc in milimetri, deoarece simt ca viata-mi tine cu sfintenie dragostea cea mare. Viata e ca jocul acela copilaresc „De-a v-ati ascunselea”… Cind suntem micuti ne ascundem bine-bine… dar odata crescuti mari ne tot cautam.