De ce orasul meu este cel mai frumos?

fotografie-de-nunta-braila-001

Zilele trecute am trait o experienta interesanta, despre care va voi vorbi in randurile urmatoare.

Discutand cu un bun prieten, bucurestean, despre situatia in genere a Romaniei, am fost blocat la un moment dat de o intrebare fulger, a interlocutorului meu. “E frumos orasul tau?”, atat a apucat sa rosteasca, si instinctiv nu am stat pe ganduri, chiar daca eram surprins in mod real. “Cel mai frumos”, a fost raspunsul meu, spus natural si cu un ton apasat, incarcat de o mandrie nepatimasa.

Am argumentat, am povestit, si nu m-am oprit pana cand amicul meu nu a inteles ca Braila este cel mai frumos oras din lume. Pentru mine Braila este cel mai frumos oras din lume. Este e o colectie de imagini. Fiecare  imagine ca o melodie. Cu parfumul ei… Fiecare imagine are istoria si respiratia sa. Cetatea mea e omul. Oamenii sai. Valurile de oameni… dar mai ales cei care se opresc o fractiune de secunda din viata lor pentru a-ti zambi… simti asta ca o strangere de mana.

Daca m-ai pune sa-ti descriu orasul meu nu as sti sa-ti spun mare lucru. Dar atunci cand ma auzi ca-ti dau detalii, amanunte despre un oras, cand iti indic trasee cu ochii inchisi, cand iti ofer toate informatiile turistice la milimetru, sa stii ca-ti vorbesc despre orasul meu. Orasul meu incepe de acolo de unde se termina amintirea.

Frumusetea orasului meu nu se zareste de pe un scaun. Minunile orasului meu se descopera la pas, cu un mers agale pe aleile frumoase strajuite de castani si de parfumul teilor ce iti imbata sufletul. Frumusetea orasului meu se simte cand privesti natura de la malul Dunarii. Magia aceasta o descoperi admirand orasul vechi ce poarta cu mandrie haina trecutului si te face sa calatoresti in timp privind la zambetul nostalgic al cladirilor ce stau de sute de ani sub privirile admiratoare a celor ce le dezmiarda cu ochii.

Poate credeti ca manifest un patriotism local vinovat, insa va spun ca nu am cum sa gadesc altfel. Intre Occident si Orient, intr-un loc in care Dunarea si-a spus mereu ultimul cuvant, orasul meu a capatat viata si s-a impus timpurilor care incercau sa ii zdruncine identitatea si grandoarea.

Orasul meu a fost camin pentru zeci de natii izgonite, pentru negustori scapatati, care isi cautau rostul, pentru oameni cinstiti si buni. Orasul meu a fost cel mai aprig dusman al atarnarii si al cotropirii. Veacuri intregi, am stat drepti, cu ochii spre Dumnezeu si atarnandu-ne crucea de piept, sub stapanire turceasca, in timpuri in care altii invatau deja tainele Coranului si limba Profetului. Orasul meu a dat tarii simbolul unei bucati de Occident, de civilizatie autentica, cand inca Marea Unire era doar o simpla inchipuire.

Orasul meu a avut eroi, care i-au intarit fiinta si i-au aparat onoarea. Orasul meu a dat tarii si lumii intregi nume, pe care si astazi, multi straini le respecta. Orasul meu s-a odihnit in comunism, dar s-a trezit in 1989. Orasul meu si-a dat jertfa democratiei si desi a cunoscut decaderea, sper sa inceapa sa cunoasca renasterea si cu toate acestea inca imi da puterea sa spun ca este cel mai frumos oras din lume

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.