Scrisoarea de la cutia postala…

M-am trezit  cu zgomotul picaturilor de ploaie … Imi place ploaia dar nu prea ma simt bine  . Ploaia are un efect, ca o dulce melancolie… si nu este usor pentru mine sa suport picaturile reci .

Ploaia este ceva aparte pentru mine. Daca e soare stau in soare si urasc caldura. Daca ninge stau sa ma ninga si  e frig, evident, dar cand ploua… Cand ploua stau in ploaie si simt picaturile reci cum se revarsa asupra mea. Simt cum imi limpezeste gandurile, cum ma face sa uit  toate acele momente cand eu am dat vestile triste , sa uit de clipele in care am purtat povara unei scrisori de despartire …Ploua peste mine si asta îmi  sterge orice urma de durere, tristete, sau orice alta emotie, la fel cum sterge urmele lasate pe pamant, la fel cum sterge praful de pe frunze. Cand ploua scrisorile de despartire , ce le port cu mine, se disipa si devin un desen abstract de cerneala . E singura data, de altfel, cand simt ca am „o conexiune” cu natura… De sute de ani am facut parte din  civilizatii.. De sute de ani stau in fata casei  si preiau vestile bune sau rele …este obositor, dar in acelasi timp imi place.

 E ca o mustrare de constiinta, chiar si dupa ce scrisorile lasate mie au fost ridicate, inca o mai simti pentru mult timp. Mi-ar placea sa pot sa uit….dar nu pot asta pentru ca sunt totusi…o cutie postala. 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.