Copilăria noastră nu-i și a lor. Din păcate!

Pe vremea cand eram eu copil, nu prea erau jucarii verificate de diferite “organisme” sa nu fie un pericol pentru copil… jucariile mele erau umil de simple, un pistol de plastic, masinuta din tabla, basculanta din plastic, trenulet cu cheie… pe vremea mea copiii se jucau cu jucariile, nu le inghiteau… ne imparteam jucariile fara sa facem figuri, chiar daca eu aveam masinuta si doream sabia unui alt copil, facuta din doua lemne batute in 3 cuie faceam un lucru simplu ne jucam impreuna si faceam schimb de jucarii.

In vremurile cand eu eram copil, timpul era doar pentru joaca… afara, toamna, iarna, primavara… mereu ne jucam… si ne faceam temele cu totii, pe rand, la cate unul dintre noi acasa, ca sa ne ramana mai mult timp de joaca… si invatam, aveam note bune mereu…

Atunci, in acele vremuri nu existau E-uri… pe bune, unde naiba sa fie?!… in corcodusele din pomii pe care-i atacam, ca lacustele?!… in merele mici si verzi ce nu apucau sa se coaca pentru ca noi le devoram? Pe vremea mea nici nu prea eram bolnavi si, sa mor daca va mint, sugeam cu randul la acadele facute din zahar ars de tiganii de la acea vreme… sau, puneam bani, mai multi, adica ne uneam, la cate o inghetata… vafe de 3 lei si 75 de bani.

Ne duceam la caluseii din balciul asezat pe terenul viran din cartier… strangeam in pumni o fisa de 3 lei pe care o primeam de la parinti sa ne luam biscuiti de la chiosc in pauza… nu era niciodata suparare sa dam din banii aceia si unui coleg care n-avea… Ne duceam cu acei banuti spre baba de la calusei care ne lasa, o tura, si inca una dupa ce nu mai aveam bani! Dar dupa, coboram si spuneam frumos „sar’mana, tanti!” si tiganca ne spunea „sa cresteti mari!”

In acele timpuri invatam sa mergem cu bicicleta pe cate o ruginitura… cadeam si ne juleam urat… busiturile ne faceau de plangeam dar, ne ridicam apoi si ne urcam iarasi pe „biticla”…

Atunci era tare rusine sa mergi la scoala cu temele nefacute… cand luam un 8 era jale… cam la toti… pe ala ce lua 8 mama lui nu-l mai lasa la joaca si noi nu ne puteam juca daca nu eram toti…

Tata venea de la fabrica cu o sticla de 1 l de lapte… mama prindea painea calda la tava… laptele si painea calda la tava din copilaria mea sunt mai bune decat orice tort din ziua de azi…

In copilaria mea, iernile erau aspre, geroase si cu multa zapada… faceam cu totii oameni de zapada, cu ochii din pietricele sau nasturi si nasul din morcov,…

Asa era cand eram eu copil…

Acum, cand sunt mare, copiii nu au voie cu jucarii neverificate de organisme mondiale… nu mai spun ca-i fura Salvarea, roz, neagra, pentru organe… la scoala, copilul e musai sa fie meditat, din clasa I… te uiti la termenele de garantie la dulciuri,… fructele sunt de la turci… pomul de iarna este artificial… copiii nu mai sunt lasati pe bicicleta, nesupravegheati… ne dam peste cap sa aiba nu stiu ce haine…

Ne-am alterat fiintele cu ambitii nelalocul lor…

Si atunci, ma intreb… daca am devenit atat de alterat in trairi, de ce oare n-am ramas copil ?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.